Adresare către moldoveni

Gîndește-te bine. Încearcă să numeri. Să obții o cifră aproximativă care ți-ar arăta de cîte ori mama ta s-a lipsit de ceva ca să ai tu în schimb. Cîte ore în plus tatăl a muncit, cîte ore el n-a simțit oboseală, nu pentru că mai avea puteri, ci pentru că nu-și permitea să se simtă obosit Continuă să citești

Fără roți

Era scris pe undeva că acest scurtmetraj e despre Rusia și stilul rușilor de a soluționa probemele (paradoxul: e scurtmetraj realizat cu suportul Ministerului culturii a Federației Ruse). Eu aș spune că e despre majoritatea țărilor post-sovietice. Mai ales Moldova mea.

P.S. E Moldova mea pentru că încă nu am renunțat la ea, pentru că încă investesc în ea timp și emoție chiar dacă mi s-a tras țeapă de nenumărate ori.

Cu palmele către nori

Găsește cel mai înalt loc din orașul tău, asigură-te să ai o panoramă deschisă în fața ta și umple-ți geanta cu fructe, biscuiți și apă. Sună ca o reclamă, știu. Dar eu fac publicitate unei seri care nu te roagă să cumperi, să donezi sau să pierzi ceva. Continuă să citești

Critică de la un fidel

procMereu m-au amuzat greșelile de limbă pe care le-am întîlnit pe site-ul de știri protv.md, uneori lăsam comentarii cu observații, comentarii care nu apăreau publice dar în urma cărora (prin coincidență) greșelile gramaticale dispăreau. Însă jurnaliștii și redactorii de la protv.md au mers mai departe și au început Continuă să citești

Privet lui Putin

Eu am așteptat cu nerăbdare ziua în care Parlamentul European o să voteze proiectul ce va permite eliminarea vizelor de intrare pe teritoriul Uniunii Europene pentru cetățenii Republicii Moldova cu toate că sînt deținătoare de pașaport burgundy mai mult de un deceniu (că tot e la modă cuvîntul ăsta).

Eu am așteptat 27 februarie 2014 pentru ca moldovenii să poată zice plini de sine #fuckoffputin. Continuă să citești

Meanwhile in Moldova

Astăzi am aflat că pe un salariu de cadru didactic și încă niște venituri în plus din Spania și Moscova se poate de construit castel. Tata are 57 de ani proaspăt împliniți și toți munciți cinstit acasă și nuștiu cum de se întmîmplă că de muzeu privat încă nu a strîns bani. Nici măcar de-un prag pentru muzeu. Și tot mă mai întreb de ce oare toți profesorii care m-au învățat la școală cu chin și vai ajung pînă la sfîrșit de lună, știe procurorul vreun secret pe care nu-l știm noi?

Războiul bunilor

Din toți nepoții doar eu o mai țin min­te pe străbunica. Țin minte tolbe­le din cui care umpleau cămăruța fără vre­un ochi de fereastră. Orezul, fa­so­le­le, zacusca, ierburile, săpunul gospo­dă­resc și pesmeții pregătiți de ea a­mes­te­cau mirosuri de foame și lipsă în o­da­ia în­tunecoasă. Nu înțelegeam de ce bă­trî­na, îngrijită de bunica, face pro­vi­zii pî­nă nu mi-a povestit că primii fii ai săi „au murit de sărăcia și golicimea răz­bo­iului, puică dragă”.

Continuă să citești