Spovedanie

Așa o povestioară.

Eu, un șomer înfometat, am ajuns astăzi în localul La Plăcinte. Mi-am ales o plăcintă cu brânză de vaci și de oi și un compot. Mi-au adus plăcinta, am gustat-o și am înlemnit: era cea mai sărată plăcintă pe care am gustat-o ever. Eu înțeleg că brânza de oi e sărățică. Sărățică și nu sărată de ți se încrețește pielea pe după urechi. Acum scriu, îmi aduc aminte și îmi curg lacrimi.

Un om normal s-ar fi revoltat, ar fi chemat managerul sau bucătarul să-l pună să mănânce toată sărățenia din farfurie. Însă eu îs o moldoveancă veritabilă. Continuă să citești

Adresare către moldoveni

Gîndește-te bine. Încearcă să numeri. Să obții o cifră aproximativă care ți-ar arăta de cîte ori mama ta s-a lipsit de ceva ca să ai tu în schimb. Cîte ore în plus tatăl a muncit, cîte ore el n-a simțit oboseală, nu pentru că mai avea puteri, ci pentru că nu-și permitea să se simtă obosit Continuă să citești

Părerea unei iubitoare de cîini

Azi traversam trecerea subterană din Piața Unirii cînd am zărit un cîine care stătea culcat chiar în mijlocul cărării. Credeam că doarme. M-am oprit exact în fața lui și în acel moment acesta de pe burtă s-a rostogolit pe o parte. Știți ce înseamnă asta, da? Trebuia să-i ciufulesc burtica 🙂 Cîtă fericire era acolo!

M-am simțit specială, știu că sună ciudat, dar mai știu că un cîine niciodată nu se apropie  de un om rău, urît și pustiu. Continuă să citești

Cu like-ul în cap

Trebuie să recunosc faptul că din ce în ce mai mult le dau dreptate părinților și buneilor mei care zic că noi, urmașii lor, degenerăm. Altfel nu am cum să explic de ce pe Facebook postări cu citate, despre evenimente gen „a încheiat relația”, „și-a cumpărat un hamster pe nume Piper”, „i-a ieșit prima măsea de minte”; sau postări despre stări depresive, checkin-uri de fițe și poze cu buze, țîțe și craci au înzecit mai multe aprecieri decît cele care îți fură cîteva minute din viața ta aducîndu-ți un folos. Continuă să citești

Scoate-ți atitudinea pe reportofon

„Mai ții minte prima ta reacție atunci cînd pentru prima dată ți-ai auzit vocea înregistrată? Eu eram pierdută, dezgustată și nu-mi venea să cred că alții o aud diferit de mine. Normal, eu îmi aud glasul dinăuntru, eu văd dinăuntru, eu simt dinăuntru. Eu și toți ceilalți.

Asta, după cum am spus, e o normă, însă ar fi trebuit să fie altfel. Cînd merg în tramvai nu observ că acesta mă leagănă ca o barcă pe marginile valurilor de furtună, cînd calc în noroi nu-l văd, poate îl simt un pic atunci cînd piciorul îmi alunecă. Nici rahatul nu-l văd, Continuă să citești

Puși în genunchi de rusofoni

Ca să fiu complet imparțială în privința situației din Ucraina postez un video de ieri și doar citez site-ul de știri deschide.md: „Două persoane au murit după mitingul de ieri de la Harkov, unde susținătorii Rusiei au luat cu asalt clădirea administrației regionale! Acestia au fost omorîte după ce au fost bătute cu bestialitate de activiștii pro-ruși, transmite Tsenzor.NET. Deși primarul Ghenadii Kernes și fostul guvernator Mihail Dobkin au declarat ca mitingul “pașnic” de ieri s-a încheiat fără victime, datele oficiale spun că de pe urma acetuia au avut de suferit cel puțin 75 de persoane.”

Da, țara e împărțită în două, da ei se urăsc între ei, însă cît de dobitoc trebuie să fii ca să dai cu picioarele și să omori în bataie pe un seamăn de-al tău, seamăn care de altfel și-a exprimat opțiunea de a fi liber de prezența rușilor ce mereu au avut drept scop să sugrume orice urmă de identitate națioanală a poporului cu care „prietenesc” și îl „ajută”.

If you’re breathing, you’re an influencer

Aveți răbdare să urmăriți discursul pînă la urmă și o să înțelegeți de ce există filantropi. Ei sînt rezultatul emoțiilor celor pe care-i ajută. Ei sînt de fapt cei mai influențați de poveștile pe care le întîlnesc, de dozele de emoții ce îi determină să-și continue munca. Aș putea vorbi la nesfîrșit despre cît e de important să vrei și să știi să ajuți, însă nu voi reuși să fiu la fel de convingătoare ca Sasha Leahovcenco.

JERTFĂ

„Jertfe cu CapsLock” expresia celei mai bune prietene care îmi vine în cap de fiecare dată când văd vreo postare cu muci scoși din nimic.

De mic copil am realizat că aș vrea să trăiesc într-o altă epocă, când cuvântul avea putere, promisiunea se îndeplinea mort-copt și când oamenii erau mai echilibrați. Poate mai analfabeți, poate mai resemnați, poate o duceau mai rău cu igiena, însă erau rezistenți.

Continuă să citești

Unul e mai mult decât toți

Un papagal insuportabil. A fost. A murit. Îmi pare rău. Pentru că era al nostru, pentru că ne amuza, pentru că intra în joc când avea chef. Pentru că nu era pur și simplu o pasăre care ciripea, dar pentru că era o personalitate cu un mic „but”: era împopoțat în pene verzi și nu vorbea, nici măcar nu a încercat vreodată.

Cam așa se întâmplă. Te invinuiesc că nu porți haine ca toți oamenii. Că nu citești cărțile „must to read”. Că în general nu citești. Că nu înveți așa ca toți. Că nu mergi în direcția comună pentru toți.

Continuă să citești