Gîndește-te bine. Încearcă să numeri. Să obții o cifră aproximativă care ți-ar arăta de cîte ori mama ta s-a lipsit de ceva ca să ai tu în schimb. Cîte ore în plus tatăl a muncit, cîte ore el n-a simțit oboseală, nu pentru că mai avea puteri, ci pentru că nu-și permitea să se simtă obosit. Cîte controale și tratamente medicale ei au neglijat, controale și tratamente atît de necesare vîrstei lor.
Pentru că nu e momentul potrivit acum, acum tu trebuie să termini facultatea, să te faci om, să nu le repeți soarta care nu le-a arătat mai nimic altceva decît munca zilnică, grea și cinstită.
Te rog, atunci cînd îți vei lua diploma de absolvent cu studii superioare încearcă să numeri. Să numeri înainte ca să pleci în Europa, America sau Rusia să faci munca de care ei s-au străduit să te ferească jertfind din sănătatea și propria bunăstare. Gîndește-te că nu vor fi supărați, nu te vor respinge, dar îți vor duce dorul, singuri.
Înțelege că cîndva o să-ți pară foarte rău că le-ai spus că înveți degeaba.
Iar dacă știi că nu ai interes pentru școală și că facultatea nu e pentru tine, scutește-i de chinuri de la bun început, explică-le că nu au în ce să investească atîta dăinuire de sine și că e timpul tău să ai grijă de ei.
Foarte des îmi imaginez Moldova mea cu toți oamenii ei acasă, cît de frumos ar fi. Moldova mea pe care o iubesc dar care mă necajește. Pe care o iubesc chiar dacă am puțin sînge de moldovean în vene. Pe care o iubesc pentru că mi-a crescut personalitatea, m-a vaccinat și m-a făcut puternică.
Foarte frumos, Dana !Mi-a plăcut și subiectul pe care l-ai atins… părinții ce duc dorul copiilor. Cu părere de rău suntem prea egoiști pentru a ne gândi la ochii „apoși” și plini de așteptare și prea „mândri” pentru a ne recunoaște greșelile !
Merci Dorina 🙂 da, noi, copiii moldovenilor suntem uneori prea suflati sub aripi, ceea ce nu ne permite sa luam decizii corecte in momente decisive