Din toți nepoții doar eu o mai țin minte pe străbunica. Țin minte tolbele din cui care umpleau cămăruța fără vreun ochi de fereastră. Orezul, fasolele, zacusca, ierburile, săpunul gospodăresc și pesmeții pregătiți de ea amestecau mirosuri de foame și lipsă în odaia întunecoasă. Nu înțelegeam de ce bătrîna, îngrijită de bunica, face provizii pînă nu mi-a povestit că primii fii ai săi „au murit de sărăcia și golicimea războiului, puică dragă”.
Dacă aș fi din nou Romina, cu 24 de ani în urmă, știind ce mă așteaptă în viitor, aș înghiți cu plăcere niște cianură.
Weekendul acesta am ajuns în Alba Iulia împreună cu ATRAGul, pentru a scrie reprtaje despre atmosfera Zilei Naționale a României. Aș fi vrut să scriu mai mult, dar cred că e destul de suficientă concentrația de cîtevai mii de semne:) reportajul îl găsiți mai jos.
Vorba ceea:
– De ce ești prost?
– Pentru că îs sărac.
– De ce ești sărac?
– Pentru că îs prost.
Eu aș vrea să parafrazez:
– De ce Moldova-i în impas?
– Pentru că nu avem înghețată de vînzare.
Paradoxal sună, nu? Cînd îți ard și nările de la aerul pe care-l înspiri în magazinele de pe „rogatcă” cu mare greu găsești o mînă de înghețată. Nu vorbesc despre cea scumpă, la kilogram sau în cutiuțe, mă refer la cealaltă mai ieftină, mai accesibilă și răcoritoare. Am vizitat toate magazinele de pe strada Chișinăului ca să găsesc ceea ce-mi doresc, voiam doar suc înghețat de la „Sandriliona”. De sub stecla frigiderelor se holbau la mine niște urme de înghețate, topite și mai apoi boțite de pumnul caniculei.
Merg în tramvai și muncesc în cap un început pentru articol.
Gîndurile se lovesc violent între ele tîrîndu-se spre piedestal. Prea multe emoții pentru o singură seară. Dac-ai întreba orice micuță ce înseamnă pentru ea nunta, ea ți-ar răspunde visător că nunta e sărbătoare, unde mireasa e pata imaculată ce le bucură ochii celor prezenți. Și dacă aș întreba ce înseamnă Nuntă în Basarabia, pînă în 2010, lumea ar fi spus că e un show care are drept scop colectarea banilor de la rude, prieteni, cunoscuți. După 2010 Nuntă în Basarabia e mai mult decît un show, e o realitate întreagă, trîntită în fața publicului fără vreo oarecare cenzură, retușare și preocupare a frumosului. E un film care a crescut din actori, ca și pîinea în jăraticul din cuptor. Film care nu s-a născut din scenariu ci din oameni.
Ruptă de dor, vinerea trecută am ajuns acasă. M-a întîlnit, ca de obicei, îngerul meu păzitor. Mama. De dragul ei defapt am venit. Dacă ceilalți din jur se mai descurcă și fără mine, atunci Mama, ca un copil care așteaptă cu nerăbdare vacanța, numără zilele pînă la următoarea noastră revedere. Ce întîlnire frumoasă! Zile deosebite din viața mea. Vioiul obrajilor ei îmbujorați se strecura în discuțiile noastre, discuții lipsite de un punct de pornire și un oarecare final. Noi nu facem concluzii, acestea vin de la sine, pentru că privirea ei îmi insuflă răspunsul corect la orice întrebare.