Azi cred că a fost dezamăgită ca niciodată când a văzut numele meu pe ecranul telefonului. Scria Dana Ro is calling, deci nu sunt nici azi în Moldova. Nici ieri seara nu eram. Nici mâine nu voi fi. Nici.
Arhive etichete: ziua mamei
Profesie sub bătăi de inimă
Înainte să trec pragul Secției de Chirurgie Pulmonară, doctorul Grigorescu, șeful clinicii, mă ia de mînă, ca pe un copil mic, și mă conduce într-o rezervă. Iar eu îi urmez pașii ademenită de parfumul moale care lasă o trenă de tărie dulceagă pe culoarul Clinicii de Chirurgie Toracică. Doctorul care mi-a cuprins mîna cu palma-i caldă e, de fapt, o femeie trecută de patruzeci de ani, cu o privire de un negru măsliniu și cu părul brunet, care abia-i ajunge pînă la umeri. Sprîncenele-i arcuite și buzele un pic plinuțe, desenate pe tenul aproape perfect, par că luminează.
Manifest
Țipă netul în culori de un „roșu bold” că azi e sărbătoare. Sărbătoare? Nu. N-am simțit. Am primit felicitări de la persoanele care mă iubesc, au fost sincere, mi-a fost plăcut. Și dacă să fiu pe deplin sinceră, din sfera persoanelor străine am primit un singur sincer La Mulți Ani. Colegul meu a spus aceste cuvinte cu o sinceritate copilărească în ochi și o voce caldă, care m-a făcut să-mi amintesc de bunătatea sufletească pe care poate să o posede doar un bărbat adevărat. Bunătate pe care am întîlnit-o de numărate ori în viața mea. În rest cuvinte împrăștiate în vid, fără un început sufletesc, văduvite de viitor emoțional.