Profesie sub bătăi de inimă

Înainte să trec pragul Secției de Chi­­rurgie Pulmonară, doctorul Gri­­go­rescu, șeful clinicii, mă ia de mî­nă, ca pe un copil mic, și mă conduce într-o rezervă. Iar eu îi urmez pașii ademe­ni­tă de par­fumul moale care lasă o tre­nă de tă­rie dulceagă pe culoarul Clinicii de Chi­rurgie Toracică. Doctorul care mi-a cuprins mîna cu palma-i caldă e, de fapt, o femeie trecută de patruzeci de ani, cu o privire de un negru măsliniu și cu părul brunet, care abia-i ajunge pî­nă la umeri. Sprîncenele-i arcuite și bu­zele un pic plinuțe, desenate pe tenul aproa­pe perfect, par că luminează.

Continuă să citești

Manifest

Țipă netul în culori de un „roșu bold” că azi e sărbătoare. Sărbătoare? Nu. N-am simțit. Am primit felicitări de la persoanele care mă iubesc, au fost sincere, mi-a fost plăcut. Și dacă să fiu pe deplin sinceră, din sfera persoanelor străine am primit un singur sincer La Mulți Ani. Colegul meu a spus aceste cuvinte cu o sinceritate copilărească în ochi și o voce caldă, care m-a făcut să-mi amintesc de bunătatea sufletească pe care poate să o posede doar un bărbat adevărat. Bunătate pe care am întîlnit-o de numărate ori în viața mea. În rest cuvinte împrăștiate în vid, fără un început sufletesc, văduvite de viitor emoțional.

Continuă să citești