Să se ascundă umbrele

Un colț de stradă. O junglă de pietre și sticle, și gunoaie, și… un suflet plin de chin. Pierdere, dezamăgire, nesiguranță, nervi și așteptare. O dilemă.

De-aș putea fi pretutindeni, așa ca soarele. Să nu aleg locul în care să vreu să apun. Să-mi fie cerul de vanilie și să se ascundă, să le fie frică umbrelor de mine.

28 martie, 2014         Iași, România

Cu palmele către nori

Găsește cel mai înalt loc din orașul tău, asigură-te să ai o panoramă deschisă în fața ta și umple-ți geanta cu fructe, biscuiți și apă. Sună ca o reclamă, știu. Dar eu fac publicitate unei seri care nu te roagă să cumperi, să donezi sau să pierzi ceva. Continuă să citești