Din toți nepoții doar eu o mai țin minte pe străbunica. Țin minte tolbele din cui care umpleau cămăruța fără vreun ochi de fereastră. Orezul, fasolele, zacusca, ierburile, săpunul gospodăresc și pesmeții pregătiți de ea amestecau mirosuri de foame și lipsă în odaia întunecoasă. Nu înțelegeam de ce bătrîna, îngrijită de bunica, face provizii pînă nu mi-a povestit că primii fii ai săi „au murit de sărăcia și golicimea războiului, puică dragă”.
Războiul bunilor
Răspunde
„Am ales să fac facultatea de jurnalism pentru că vreau să ajung la televiziune”. Hm. Mă omoară fraza asta! Pentru ca să stai și să vrăjești în fața camerelor nu e nevoie să ucizi trei ani pe băncile facultății. Mai bine du-te și cîștigă un ban, decît să stai colac pe ghebul părinților tăi. Un prezentator trebuie să fie telegenic, să vorbească cu o voce plăcută, și să nu-i tremure genunchii în fața camerei, de celelalte se ocupă jurnaliștii adevărați.