„Mai ții minte prima ta reacție atunci cînd pentru prima dată ți-ai auzit vocea înregistrată? Eu eram pierdută, dezgustată și nu-mi venea să cred că alții o aud diferit de mine. Normal, eu îmi aud glasul dinăuntru, eu văd dinăuntru, eu simt dinăuntru. Eu și toți ceilalți.

Asta, după cum am spus, e o normă, însă ar fi trebuit să fie altfel. Cînd merg în tramvai nu observ că acesta mă leagănă ca o barcă pe marginile valurilor de furtună, cînd calc în noroi nu-l văd, poate îl simt un pic atunci cînd piciorul îmi alunecă. Nici rahatul nu-l văd, Continuă să citești →