„Mai ții minte prima ta reacție atunci cînd pentru prima dată ți-ai auzit vocea înregistrată? Eu eram pierdută, dezgustată și nu-mi venea să cred că alții o aud diferit de mine. Normal, eu îmi aud glasul dinăuntru, eu văd dinăuntru, eu simt dinăuntru. Eu și toți ceilalți.
Asta, după cum am spus, e o normă, însă ar fi trebuit să fie altfel. Cînd merg în tramvai nu observ că acesta mă leagănă ca o barcă pe marginile valurilor de furtună, cînd calc în noroi nu-l văd, poate îl simt un pic atunci cînd piciorul îmi alunecă. Nici rahatul nu-l văd, simt că-mi pute doar în cazul în care calc în el. Văd o doză de la vreun suc pe marginea străzii, doar atît, nu văd că e plină strada de gunoi, mizerie, scuipat și chiștoace.
Dacă aș simți, vedea și percee orașul ce mă înconjoară la fel ca atunci cînd mi-am auzit vocea pentru prima dată înregistrată sigur că m-aș gîndi înainte ca să poluez mediul cu propria-mi prezență. Mi-aș revizui atitudinea.”
Gînduri apărute după vizionarea filmulețului realizat de colegul de facultate Marius Mitrofan.