„Jertfe cu CapsLock” expresia celei mai bune prietene care îmi vine în cap de fiecare dată când văd vreo postare cu muci scoși din nimic.
De mic copil am realizat că aș vrea să trăiesc într-o altă epocă, când cuvântul avea putere, promisiunea se îndeplinea mort-copt și când oamenii erau mai echilibrați. Poate mai analfabeți, poate mai resemnați, poate o duceau mai rău cu igiena, însă erau rezistenți.
Înainte dacă doi îndrăgostiți nu puteau fi împreună, atunci el pleca la război, ea se călugărea. Sau invers. Depinde de temperament. Par a fi decizii radicale? Da, pentru că motivele erau întemeiate, reale!
Astăzi toți își exteriorizează durerea despărțirii pe paginile lor de pe rețelele de socializare. Statusuri, cântecele care sunt de fapt un apropo la cele întâmplate pe frontul sentimental sau aluzii la o probabilă suferință/dorință/dezamăgire. De ce nu zici în față? Probabil e mai plăcut când tot satul te compătimește, JERTFO!
În loc ca să irosim limpezimea minții în căutarea citatelor și melodiilor care s-ar potrivi pentru failul vieții, mai bine e să stăm binișor ceva timp și să găsim răspunsul sincer la întrebarea: vreau să fiu o jertfă sau rezolv situația cât de mult nu m-ar durea orgoliul?
Și să nu uităm că omul e ființa care se complică încezit la un chițibuș nesemnificativ. Lucrurile devin mai simple atunci când ne permitem să ne autocriticăm 🙂
p.s. EMO a evoluat în tineri incapabili să depășească/rezolve o durere.