O văd cum stă pe scaunul cu patru picioare leșinate pe o parte de greutatea pe care au avut-o să îngăduie ani de zile. Privirea-i țintită de cel mai îndepărtat orizont se ascunde după cortina neagră de bucle. Din doi obraji rumeni, mai jos, se conturează buzele viu parfumate de culoarea trandafirului roșu. Buzele care sunt lipite una de alta. Corpul, de la clavicule pînă la încheieturile mîinilor, îi este învelit într-o rochie neagră de velur, pînă și piciorușele se împotmolesc în valul funebru. Palmele, catifelate cu gingășie, le-a înfipt de o parte și de alta de margina acelei bucăți de lemn mîncată de carii.
Arhive categorii: Uncategorized
Fericirea-i Hubba Bubba
Fericirea-i cînd afară plouă infernal, ai febră și te scutură de la cald la rece, dar tu ieși afară, pentru că la un capăt de oraș te așteaptă Tata. Fericirea-i cînd ai stat doar cîteva minute lîngă Tata și tot drumul înapoi taximetristul prin oglinda retrovizoare te urmărește mirat cum tu zîmbești.
Somnul dulce mult aduce
De trei luni gura mamei nu-i mai tace. Pe furiș își admiră copila cum doarme. Aranjează în cea mai mare liniște cearșaful, aeresește camera zilnic, mai pune cite o lumînare cu mirodenie, pentru relaxare. A mai chemat și babele care descîntă. A dus din casă oglinda stricată, florile uscate, gunoiul, ceasul care nu mai merge de ani buni și tot se simte în nesiguranță. Și dacă o să fie ca și data trecută? Dacă din nou se întoarce cu ochii vineți și pielea trasă, cu un catastih întreg de ghinioane? Un copil are. Și acela să fie lăsat să lunece în gura morții chiar de fața ochilor săi?
Cu psihica în pătură
Ziua senină seara aduce ploaie și frig. Așa-s și oamenii. Ieri ți-au zîmbit, astăzi nu-i doare că te doare. Am auzit că acum în toată lumea plouă. Se inundă planeta în jale și respingere.
Pe timpul soarelui parcă și aerul miroasea altfel. Cît de aiurea n-ar suna, da’ aerul avea miros… Cînd e urît afară, sau că nasul a amorțit, sau că s-a limpezit văzduhul, sau miresmele au răcit… a rămas numai gustul clarității, fără mirodenii și amestecuri siropoase.
Vara noi bem ceai fierbinte

Vorba ceea:
– De ce ești prost?
– Pentru că îs sărac.
– De ce ești sărac?
– Pentru că îs prost.
Eu aș vrea să parafrazez:
– De ce Moldova-i în impas?
– Pentru că nu avem înghețată de vînzare.
Paradoxal sună, nu? Cînd îți ard și nările de la aerul pe care-l înspiri în magazinele de pe „rogatcă” cu mare greu găsești o mînă de înghețată. Nu vorbesc despre cea scumpă, la kilogram sau în cutiuțe, mă refer la cealaltă mai ieftină, mai accesibilă și răcoritoare. Am vizitat toate magazinele de pe strada Chișinăului ca să găsesc ceea ce-mi doresc, voiam doar suc înghețat de la „Sandriliona”. De sub stecla frigiderelor se holbau la mine niște urme de înghețate, topite și mai apoi boțite de pumnul caniculei.
I ♥ SH
O întrebare directă care vrea un răspuns sincer: ai purtat haine de la Second Hand? Eu fără nici o rușine recunosc că da!
Eu cu părerea mea
A trecut weekend-ul Balurilor de Absolvire lăsîndu-ne pe noi, hînceștenii, cu o groază de impresii și comentarii. Evident, toate observațiile au fost făcute despre ținutele fetelor. Azi m-am decis și eu să-mi scriu comentariul 🙂
De la început aș vrea să laud marea majoritate a absolventelor. Anul acesta am fost bucuroasă să văd mai multe ținute echilibrate și mai puține pene și rochii de tip foietaj sau macaroane. Simplețe în culori, modele, cu accente bine stabilite și cu părți ale corpului mascate, părți care bat la ochi și fără evidențiere. Dar să trec la momnetul cel mai interesant. Dintre absolventele Liceului „ M. Sadoveanu” și „ M. Eminescu” cel mai mult mi-a plăcut de o domnișoară care m-a surprins plăcut cu alegerea sa. Cei care mă cunosc știu foarte bine că nu sunt prietenă cu ea și niciodată n-am fost, așadar sunt mai mult decît obiectivă. Marina Papanaga, în viziunea mea, e un bun exemplu pentru următoarele absolvente care au de gînd ATENȚIE! să devină reginele neoficiale în seara lor de Prom.
Exerciuțiu de gîndit
Ritm
Razele de soare pătrund prin ochiul geamului și îi gîdelă visele. Deschide ochii înainte să sune deșteptătorul și în ritmuri optimiste își începe ziua. Își iubește viața, se simte om împlinit datorită faptului că a știut să-și apere plăcerile și preferințele. A absolvit cu brio facultatea pe care a ales-o el cu toate că a fost susținut de nimeni. După un mic dejun ușor și sănătos din ceai verde, salată și fructe, urcă scările și nimerește în paradisul creat de propriai imaginație. Ateleriul său e o încăpere imensă de lumină, într-o dezordine artistică sunt înșirate capodorele sale. E pictor. Iar acum gătește cea de-a cincea expoziție, care ca și cele precedente, e menită să frămînte cu admirație spiritele celor mai înrăiți critici și amatori de batjocură publică. Pensula lunecă ușor pe pînza sufletului său, încît îi provoacă senzația unei eliberări de stereotipuri și inhibiții umane. Face ceea ce-i place și mîna nu-i ostenește, muncește cu aceleași ritmuri optimiste o nouă capodoperă ruptă dintr-o rațiune liberă.
Noi și oamenii
Ne jucăm de-a viața.