O avalanșă de linii melodice legate cap la cap a inundat vineri seara, 8 martie, sala de concerte al Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă”. Compozitorul, profesorul și dirijorul Sabin Păutza a desenat în dans de mîini cu bagheta uvertura „Coriolan” și Simfonia a IX-a a lui Beethoven. Concertul vocal-simfonic a fost ascultat de public în deplină tăcere, păstrată chiar și în timpul pauzelor în care maestrul abia reușea să-și șteargă fruntea. Însă cînd ultima strună a încetat să vibreze, ca un potop, palmele au bătut în extaz, neîntrerupt, cîteva minute în șir.
Arhive etichete: soare
Cu psihica în pătură
Ziua senină seara aduce ploaie și frig. Așa-s și oamenii. Ieri ți-au zîmbit, astăzi nu-i doare că te doare. Am auzit că acum în toată lumea plouă. Se inundă planeta în jale și respingere.
Pe timpul soarelui parcă și aerul miroasea altfel. Cît de aiurea n-ar suna, da’ aerul avea miros… Cînd e urît afară, sau că nasul a amorțit, sau că s-a limpezit văzduhul, sau miresmele au răcit… a rămas numai gustul clarității, fără mirodenii și amestecuri siropoase.
Plutind în Razele Puterii
Soare. E soare. Un simplu corp ceresc. Are funcția de a încălzi planeta Pămînt. Așa spun savanții. Eu, cu plină încredere de sine, spun că soarele este confidentul tuturor pasurilor strîmbe făcute pe parcursul mileniilor de noi, oamenii. Le-a văzut…ne-a văzut ticăloșia și lașitatea, însă oricum ne încălzește sufletele, pentru că crede că mai avem ceva sfînt în noi. Așadar, după o noapte zbuciumată de dureri, păreri și lacrimi dimineața am văzut soarele. Nimic mai frumos, nimic mai prietenos. În șuvoiul de lumină simțeam zîmbete care îmi jucau pe obraji, se îmbinau în hore, pluteau biete în sîngele meu. E viață.