Urmăresc filme pentru a-mi da seama dacă încă nu am luat cu totul razna și dacă mai sunt oameni care gîndesc la fel. Cred că un film este bun atunci cînd fiecare se poate regăși în acele imagini care fug în fața ochilor într-atît de repede încît noi nici nu realizăm, cît de influențați putem rămîne după o asemenea seară de cinema.
LAST NIGHT. Îmi pare rău că l-am văzut abia acum și nu atunci cînd a apărut. Acum doar înțeleg că am făcut cîndva alegerea corectă, m-am ales pe mine. Cît de stupid sau paradoxal asta nu ar suna, dar așa este. Oamenii fericiți sunt cei ce pot forma un echilibru din dragostea față de sine și de ceilalți. Cu părere de rău, cred eu, eroina filmului nu a reușit să-l obțină. Alegerea sa a fost făcută în favoarea timpului și deprinderilor. La momentul de față cunosc destule persoane cărora le este frică să privească adevărul în față, să riște și măcar o singură dată în viață să facă alegerea în folosul său și nu cel al conceptelor aberante, rodite pe podgoriile nopților rătăcite în stereotipuri sau înecate în amărăciunea disperării.
Ce iese în final? În final cu un pumn de impresii greșite, plîngem într-un ritm cu pianul și cînd ajungem la culminantul „ and when i’m home, i’m not at home ” nu mai rămîne nimic de simțit și de urlat decît supărare. Trebuie să ne supărăm pe noi înșine, pentru că renunțăm să trăim acești cîțivai ani pe această planetă conform propriului model de percepție.
Nu vreau să dezbat ideea filmului, fiecare o vede așa cum poate. Doar pentru ca să-mi exprim viziunea mea aș da o singură întrebare. De ce pentru soțul său ea își ascundea corpul în desu simplu și rînduri de haine deasupra, iar pentru întîlnirea cu cel de-al doilea bărbat a ales cea mai frumoasă lenjerie, lenjeria pe care el nici măcar nu a văzut-o, nu mai vorbesc de rochia aleasă în loc de pantaloni și de machiajul făcut din timp și nu pe drum, în taxi…
p.s. nu am de gînd să provoc revoluții sau dubii, vreau ca să ne învățăm să gîndim privind lucrurile așa cum sunt nu așa cum vrem noi.