Razele de soare pătrund prin ochiul geamului și îi gîdelă visele. Deschide ochii înainte să sune deșteptătorul și în ritmuri optimiste își începe ziua. Își iubește viața, se simte om împlinit datorită faptului că a știut să-și apere plăcerile și preferințele. A absolvit cu brio facultatea pe care a ales-o el cu toate că a fost susținut de nimeni. După un mic dejun ușor și sănătos din ceai verde, salată și fructe, urcă scările și nimerește în paradisul creat de propriai imaginație. Ateleriul său e o încăpere imensă de lumină, într-o dezordine artistică sunt înșirate capodorele sale. E pictor. Iar acum gătește cea de-a cincea expoziție, care ca și cele precedente, e menită să frămînte cu admirație spiritele celor mai înrăiți critici și amatori de batjocură publică. Pensula lunecă ușor pe pînza sufletului său, încît îi provoacă senzația unei eliberări de stereotipuri și inhibiții umane. Face ceea ce-i place și mîna nu-i ostenește, muncește cu aceleași ritmuri optimiste o nouă capodoperă ruptă dintr-o rațiune liberă.
♦ ♦ ♦
Razele de soare pătrund prin ochiul geamului și îi sfredelesc coșmarurile. În momentul în care deșteptătorul începe a suna, îl aruncă într-un perete și cu ritmuri violente își începe ziua. Își urăște destinul. A urmat o cale greșită, se sufocă. A vrut să meargă la facultatea de arte, dar maică-sa a fost împotrivă, pictorii nu fac bani și sfîrșesc în sărăcie și beție. După un mic dejun cu o cafea și o țigară, își ia desaga cu nemulțumiri și remușcări în spate și pleacă la serviciu. E medic. Astă noapte a murit deja al cincilea pacient din cauza indiferenței sale. Iarăși a depus deloc efort pentru a diagnostica corect bolnavul. Tratează pacienții fiind prezent fizic și cu rațiunea absentă. Îi vede caraghioși, mutilați de sarcasmul sorții și al naturii la un loc, i se întoarce stomacul pe dos cînd se atinge de ei. Se simte într-atîta de necăjit, încît inima-i pulsează obosit, muncește cu aceleași ritmuri violente măcar încă pentru o zi.