M-am gîndit de nenumărate ori care ar fi sensul vieții. Familie, dragoste, copii… le înțeleg pe toate dar tot nu reușesc să deznodez cîteva încîlcituri de frustrări. Continuă să citești
Confesiune de sens
Răspunde
Arhive categorii: Jurnalism
Motiv
Vreau să-ți spun cît de mult îmi lipsești. Vreau să-ți spun cît de mult vreau să-ți spun că mi-e dor. Dar tac. Și tu, și eu, noi știm de ce. Există un motiv cu două fețe, una ți se arată ție, alta – mie.
Fructul la copt
A fost dragoste de la prima vedere. Eu eram deja matură, el bătrîn, cu secole de experiențe, vieți și emoții în spate. Ne vedem rar. Foarte rar. Eu sînt cea care nu-și găsește timp pentru el. Mă simt că nu aș fi eu destul de înțeleaptă Continuă să citești
Lipiți cu haz de necaz
S-a discutat mult despre filmul lui Tudor Giurgiu din 2012, cînd acesta nici măcar nu intrase în cinematografele din țară. Oarecum una dintre cele mai așteptate premiere din acel an, pelicula „Despre oameni și melci” a adus pe ecranele gri personajul autentic, românul. Fie el o femeie tînără, frumoasă, care nu izbutește să plece din țară fiindu-i refuzată viza, fie el directorul care se crede atotputernic sau muncitorul de rînd, credul. Continuă să citești
Fără roți
Era scris pe undeva că acest scurtmetraj e despre Rusia și stilul rușilor de a soluționa probemele (paradoxul: e scurtmetraj realizat cu suportul Ministerului culturii a Federației Ruse). Eu aș spune că e despre majoritatea țărilor post-sovietice. Mai ales Moldova mea.
P.S. E Moldova mea pentru că încă nu am renunțat la ea, pentru că încă investesc în ea timp și emoție chiar dacă mi s-a tras țeapă de nenumărate ori.
Home is where your heart is
16 iulie, 2013
Hîncești, Republica Moldova
Părerea unei iubitoare de cîini
Azi traversam trecerea subterană din Piața Unirii cînd am zărit un cîine care stătea culcat chiar în mijlocul cărării. Credeam că doarme. M-am oprit exact în fața lui și în acel moment acesta de pe burtă s-a rostogolit pe o parte. Știți ce înseamnă asta, da? Trebuia să-i ciufulesc burtica 🙂 Cîtă fericire era acolo!
M-am simțit specială, știu că sună ciudat, dar mai știu că un cîine niciodată nu se apropie de un om rău, urît și pustiu. Continuă să citești
Cu like-ul în cap
Trebuie să recunosc faptul că din ce în ce mai mult le dau dreptate părinților și buneilor mei care zic că noi, urmașii lor, degenerăm. Altfel nu am cum să explic de ce pe Facebook postări cu citate, despre evenimente gen „a încheiat relația”, „și-a cumpărat un hamster pe nume Piper”, „i-a ieșit prima măsea de minte”; sau postări despre stări depresive, checkin-uri de fițe și poze cu buze, țîțe și craci au înzecit mai multe aprecieri decît cele care îți fură cîteva minute din viața ta aducîndu-ți un folos. Continuă să citești
Cu ce rămîi după 8 martie?
8 martie e important pentru unii. Pentru mine e important ceea ce rămîne după 8 martie: emoția gestului. Una dintre primele amintiri pe care le am e despre emoție și tata.
Da, e ziua femeilor iar eu vreau să povestesc despre tata 🙂 Era ziua mamei, făcea 30 de ani. Continuă să citești
Critică de la un fidel
Mereu m-au amuzat greșelile de limbă pe care le-am întîlnit pe site-ul de știri protv.md, uneori lăsam comentarii cu observații, comentarii care nu apăreau publice dar în urma cărora (prin coincidență) greșelile gramaticale dispăreau. Însă jurnaliștii și redactorii de la protv.md au mers mai departe și au început Continuă să citești