Înainte să trec pragul Secției de Chi­­rurgie Pulmonară, doctorul Gri­­go­rescu, șeful clinicii, mă ia de mî­nă, ca pe un copil mic, și mă conduce într-o rezervă. Iar eu îi urmez pașii ademe­ni­tă de par­fumul moale care lasă o tre­nă de tă­rie dulceagă pe culoarul Clinicii de Chi­rurgie Toracică. Doctorul care mi-a cuprins mîna cu palma-i caldă e, de fapt, o femeie trecută de patruzeci de ani, cu o privire de un negru măsliniu și cu părul brunet, care abia-i ajunge pî­nă la umeri. Sprîncenele-i arcuite și bu­zele un pic plinuțe, desenate pe tenul aproa­pe perfect, par că luminează.

Continuă să citești →