Un tunel, îngust, întunecos și lunecos pe alocuri în care miroase a revoluție, a destine arse ca țigara, dintr-un pufnet batjocoritor. E tunelul tranziției. E cartea lui Dan Lungu Băieți de gașcă.

Dintr-un capăt al tunetului se văd cozile interminabile după ghiare de pui, se simte mirosul parfumului de import de la polonezi și se aud voci care strigă cu înverșunare că nu vor intra în partid niciodată. Iar în celălalt capăt se întrezăresc româncele grațioase ca niște antilope ieșite la vînat, pardon, la plimbat în mall, țărani care au prins obiceiul de a întinde mîina cu un rînjet proiectat pe față către fiecare străin venit în sat și copii care odată ce au învățat a merge la oală au înțeles că vor avea succes în viitor dacă o să fie manechin sau președinte. Continuă să citești →