Un tunel, îngust, întunecos și lunecos pe alocuri în care miroase a revoluție, a destine arse ca țigara, dintr-un pufnet batjocoritor. E tunelul tranziției. E cartea lui Dan Lungu Băieți de gașcă.
Dintr-un capăt al tunetului se văd cozile interminabile după ghiare de pui, se simte mirosul parfumului de import de la polonezi și se aud voci care strigă cu înverșunare că nu vor intra în partid niciodată. Iar în celălalt capăt se întrezăresc româncele grațioase ca niște antilope ieșite la vînat, pardon, la plimbat în mall, țărani care au prins obiceiul de a întinde mîina cu un rînjet proiectat pe față către fiecare străin venit în sat și copii care odată ce au învățat a merge la oală au înțeles că vor avea succes în viitor dacă o să fie manechin sau președinte.
Băieți de gașcă este un volum linear, ușor de parcurs, de început sau de oprit, însă acesta, fără vreo schimbare de viteză, urcă și coboară, frînează și accelerează remorca în care ai urcat odată ce ai făcut cunoștință cu șopronul. Fetița poveste prietenul ei – un șopron desenat, într-un joc naiv, despre viață, așa cum o simte și o percepe. Duritatea problemelor tratate devină la un moment dat atît de ridicolă încît și scena morții e narată cu o banalitate lipsită de compătimire.
O femeia fără mîini care desenează cu picioarele și care mai are o prietena ușuratică. Un tînăr care tocmai a petrecut o noapte alături de o creatură de sexualitate incertă. Liceeni plini de umor și de alcool în sînge din România ceaușistă și buboșii de adineaori proaspăt îmbogățiți în România postceaușistă. Un român în Franța, o româncă în austria și o englezoaică în Botoșani, mai apoi Iași.
Ei sînt personajele smulse din viața imediată, cu un farmec emanat dintr-o aparentă neglijență în portretizarea lor, și plasate în atmosfere potrivite fiecăruia în parte. Toți folosesc o limbă vie, brutală și moale în același timp. Liceenii flecari exploatează din plin limbajul argotic cu un umor nebun și totodată expresiv din punct de vedere stilistic.
Pe alocuri în această proză surtă dar memorabilă se resimte spiritul naționalului, o monografie a lumii autentice care trezește o stare de nostalgie, Dan Lungu fiind un martor ocular și emoțional al acestei perioade de tranziție, de metamorfoză a României de la revoluție la actualitate creînd povești reale cu un final așteptat, intuit dar cu impact contemplativ.