Maraton de ciudă

maratonDe ce s-a făcut musca elefant?

„Mor de draci, fată!”, geme colega ta, ascunzînd o lacrimă pe sub pleoa­pă și scăpînd un tremur în voce după o spovedanie spusă într-o suflare, ca la biserică, cu tot catastihul de proble­me care au năvălit-o. Iar tu nu vezi de­­cît pielea ei de pe nas care, spre deo­se­bire de a ta, nu se exfoliază. Are din­ții din față cam strîmbi, dar nu mai strîmbi ca ai tăi. Te gîndești că nu prea a avut greutăți în viață și niciodată nu a suferit din dragoste. Cu toate că nu prea dă pe la facultate are rezultate bu­­ne, o fi mai deșteaptă ca ceilalți, o fi vreo rudă cu vreun profesor…

Continuă să citești