De ce s-a făcut musca elefant?
„Mor de draci, fată!”, geme colega ta, ascunzînd o lacrimă pe sub pleoapă și scăpînd un tremur în voce după o spovedanie spusă într-o suflare, ca la biserică, cu tot catastihul de probleme care au năvălit-o. Iar tu nu vezi decît pielea ei de pe nas care, spre deosebire de a ta, nu se exfoliază. Are dinții din față cam strîmbi, dar nu mai strîmbi ca ai tăi. Te gîndești că nu prea a avut greutăți în viață și niciodată nu a suferit din dragoste. Cu toate că nu prea dă pe la facultate are rezultate bune, o fi mai deșteaptă ca ceilalți, o fi vreo rudă cu vreun profesor…
Nu ai nici măcar timp de invidie pentru că tu, din nou spre deosebire de ea, deja ai murit de draci. Și fără de draci, cu atît mai rău. Dacă nu ești nervos înseamnă că nu se întîmplă nimic. Și dacă nu se întîmplă nimic înseamnă că viața trece pe alături și timpul se irosește în zadar și îți apar și mai mulți draci. O mai ai și pe mama care te sună să-ți spună că un unchi de al tău urmează să facă un tratament costisitor, dar nu mai costisitor decît cel al tatălui tău. „E mai greu la noi”, îți suspină ea în receptor înainte să-ți închidă. În tramvai, în spatele tău, o voce de bărbat înjură de mamă pentru că are o restanță, amicul său i se laudă că are două și urmează a treia. Un fel de susținere prietenească.
Maratonul se desfășoară pe toate străzile orașului, zilnic. Cei care rămîn în urmă și își văd de viață, alții care se dau bătuți pe la jumătate de drum, iar învingătorii se bucură mîhnindu-se pentru că, oficial, sînt recunoscuți oamenii cu cele mai grave probleme.
De ce nu se face elefantul muscă?