Din nou: eu, tata și încă cineva

Amintiri lovite cu putere

De la ce vîrstă te ții minte?

Eu știu cît de tare bătea soarele în vara lui ‘95, cînd la înmormîntarea un­chiului meu, tata pentru prima dată a re­fuzat să mă ia în brațe, fiindcă o ținea pe verișoara mea deja orfană de un părinte. Nu reușisem să împlinim nici trei ani, nici eu, nici ea. Tot ce aveam pe atunci era sufletul de copil. Eram pri­etene.

Continuă să citești