Astă noapte, în vis, mi s-a spus că a murit sufletul meu geamăn, cea cu care am crescut. În momentul în care am tresărit de groază din pat, s-a spart cerul și ploaia a ținut până dimineață.
Azi dimineața, în realitate, mi s-a spus ca nu mai este o fată de care am…am avut drag, simpatie, îmi râdea sufletul de fiecare dată când îmi zâmbea salutându-mă. Obișnuiam să vorbesc cu ea când o întâlneam la flori, n-am fost prietene, n-am stat ore întregi să discutăm, însă știam că e o fată bună, radia și mă contamina și pe mine. Iar acum sunt nevoită să aleg verbele la timpul trecut, pentru că Galea a murit.
Își strângea bani pentru o ușă cu lăcată la camera ei. Camera în care a fost omorâtă. Nu i-a ajuns timp. Bunătate sufletească, dorință și optimism avea destul!
p.s. Nu am vrut să scriu nimic, dar nu pot să tac odată ce cuvintele îmi stau în gât legate noduri. Noduri de dezamăgire și durere. Nu mai înțeleg nimic.