Se trezeşte dimineaţa, aprinde televizorul ca să urmărească actualităţile. Dacă pierde din noutăţi şi bîrfe, atunci ziua e pierdută. Soarbe inconştient ultimele gîturi de cafea şi spre nenorocirea sa observă că totuşi teoria despre iarba mai verde din curtea vecinului e totuşi o axiomă. Cînd iese din casă mai aruncă o privire ca să se asigure că descoperirea nu e greşită. Pe drum spre oficiu, vede zîmbete mai albe, nasuri mai strîmbe, gusturi mai proaste. Le compară, le uneşte iar apoi le desparte. La serviciu a văzut că biroul celei mai bune prietene se îneacă în praf. Trecînd pe la magazin a dat ochii cu vînzătoarea căreia îi place să se fardeze accentuat şi ca de obicei, degetele acestei femei erau împodobite cu inele. Se întoarce acasă şi iarăşi vede iarba verde ţipînd la ea. Iritată închide uşa, pune lacătul şi în năduful odaiei nici măcar nu realizează că propria-i viaţă a cedat în faţa interesului pentru ceilalţi.
