Ar trebui să mă văd undeva peste cinci ani, cu mine însumi. Greu de imaginat pe Dana cu 5 ani mai matură sau poate mai risipitoare.
M-a fascinat meseria de jurnalist cînd abia am început să fac dinstincție între profesii. Mi-am zis în gînd că îmi doresc și eu să ajung, acolo, la locul fierbinte, să fiu eu primul mesager. După am uitat, pentru că aveam alte lucruri mai importante de făcut: să cresc.
Mi-am amintit că vreu să mă fac jurnalist abia în clasa a 12-a. Am fost admisă la USM. Iar în ziua în care am zis că renunț la facultate cu tot cu loc la buget și cu tot cu bursă am aflat că am sînt primită de „Cuza” la Iași. Așadar, am ajuns în Iași ca să-mi mai dau o șansă.
E foarte probabil că o să scriu licența, o să urmez un masterat și o să-mi găsesc un job, însă e și mai probabil ca în ziua în care eu o să mă plictisesc și o să le trimit pe toate la dracu’ o să vină o altă șansă de a încerca ceva. La fel cum e foarte probabil să-mi schimb tema la licență cu o luna înainte de deadline. Cine știe poate între timp îmi amintesc și de alte lucruri pe care mi le-am dorit cîndva.
Așa eu am dat de dragostea vieții mele, așa eu mi-am ales universitatea, așa eu simt că trăiesc și decid să trăiesc ferindu-mă de șabloane.